Fertila Vale a Oltului a oferit întotdeauna condiţii prielnice de locuire şi apărare pe întregul său traseu. Necesitatea respectării vieţii şi demnităţii umane a apărut odată cu relaţiile obştei gentilice şi era asigurată prin contribuţia întregii colectivităţi ,în special prin raportarea la normele morale. Odată cu apariţia statului, au apărut organe cu sarcini de ordine, care alături de justiţie şi armată sub domniile voievozilor noştri au contribuit la instaurarea ordinii şi autorităţii.

 

La începuturi, atributele de ordine erau îndeplinite de ostaşii-cneji, voievozi, jupâni sau domnitori, iar dupa formarea statelor feudale româneşti, în Muntenia şeful poliţiei era Marele Spatar.

 

Chiar dacă documentele din perioada de începuturi sunt puţine, poliţia într-o formă sau alta, sub diferite denumiri, a însoţit ca instituţie statul în toate orânduirile istorice, ea constituind un instrument necesar pentru păstrarea ordinii interne, a vieţii şi bunurilor materiale.

 

Comandanţii oştirii aveau la început şi atribuţia de a veghea la ordinea internă pe care o realizau prin organe specializate: isprăvnici, pârcălabi, privighetori ai ocoalelor de oraş si de graniţă, polcovnici de poteră, şeimeni, armaşi, zapcii, străjeri – denumiri ce delimitau raza de acţiune a purtătorului lor.

 Boierii vâlceni au stîruit mult pentru înfiinţarea unui corp de slujitori pentru paza internă împotriva tâlharilor, unităţi de pază numite slujitori.


Conducerea austriacă s-a opus până în 1734, când s-a aprobat ca vornicul de judeţ să organizeze o unitate de 25 de oameni pentru paza contra hoţilor.

La Vâlcea au început a funcţiona chiar cu această dată cete de panduri la dispoziţia vornicului. Aceştia erau în număr de 10 la Vâlcea, 9 în Gorj şi 7 în Mehedinţi, iar pentru plata lor li se făceau cote din jafurile ce se vor scoate de la hoţi.

   

La 23 decembrie 1832, Visteria Ţării Româneşti cerea Ocârmuirii judeţului Vâlcea ca poliţia să sprijine acţiunea de întrajutorare a bisericii catolice din oraş, iar prin adresa din 5 ianuarie 1833, Departamentul Vorniciei din Lăuntru solicita instituţiei judeţene să pună la dispoziţia ,,poliţiaiului oraşului" numărul necesar de dorobanţi destoinici, pentru asigurarea liniştei publice”.

Bugetul ,,Serviciului Administraţiei şi al Lucrărilor Publice” pe anul 1860, aprobat de domnitorul Cuza, cuprindea fondurile necesare Poliţiei oraşului Rm. Vâlcea, care avea un efectiv de 15 lucratori: şef al poliţiei, un ajutor, un copist, doi epistaţi, patru vătăşei, un şef al gărzii de foc, patru sacagii şi un toboşar.

 

În judeţul Vâlcea, ca urmare a legilor din 17 aprilie 1877 şi 12 ianuarie 1878 se înfiinţează Comisariatele de Poliţie Rm. Vâlcea şi Drăgăşani, iar prin Legea Poliţiei din 1929 se constituie detaşamente de poliţie în Călimăneşti, Ocnele Mari şi Băile Govora. Acestea funcţionează neîntrerupt până în anul 1948, când s-a înfiinţat poliţia populară.

 

În anul 1949 a fost creată Miliţia care, potrivit Decretului nr. 25 din 23 ianuarie, apăra ordinea publică. Ca organ ce făcea parte din Ministerul de Interne, Miliţia a funcţionat până la data de 22.12.1989.

 

Începând din anul 1990, structura şi efectivele poliţiei române au cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa cetăţeanului, a ordinii publice.

 

În anul 2002 au apărut Legea nr.218/2002 – Legea Poliţiei Române şi Legea nr.360/2002 privind Statutul Poliţistului care au consacrat continuarea reformei instituţiei aliniată acum la standardele europene.

 

Legea 218/2002 consacră Poliţia Română ca o instituţie publică civilă a cărei activitate se constituie într-un serviciu public specializat, cu atribuţii importante pentru a apăra interesele cetăţenilor şi sprijini instituţiile statului în procesul de punere în practică a legii.

 

Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului consacră pentru prima dată dupa cel de-al doilea război mondial demilitarizarea corpului poliţienesc şi a activităţii profesionale a poliţistului, prin definirea acestuia drept funcţionar public civil cu statut special, înarmat, investit cu exerciţiul autorităţii publice care exercită atribuţiile stabilite prin lege pentru Poliţia Română.

 

În prezent programul şi politicile de reformă ale Ministerului Administraţiei şi Internelor au în vedere alinierea Poliţiei Române la standardele Uniunii Europene, consolidarea ca instituţie civilă în folosul persoanei şi comunităţii locale.