Prezentare generală

Creşterea şi diversificarea formelor de manifestare ale criminalităţii demonstrează necesitatea unei noi abordări conceptuale a locului şi rolului poliţiei în comunitate. Tendinţele actuale ale infractionalităţii, crima organizată, recrudescenţa violenţei la nivel individual, intrafamilial şi de grup, amploarea faptelor penale de natura economică şi a celor care determină accentuarea sentimentului de insecuritate personală, impun o orientare flexibilă a strategiilor de acţiune necesare activităţii poliţiei la schimbările din societate, care influenţează la rândul lor criminalitatea.

Ca o consecinţă a acestor fenomene este mai mult decat utilă o extindere a interesului în relaţiile poliţie-comunitate, urmărindu-se elaborarea unor metodologii de acţiune care să aibă la bază principiile descentralizării şi al strânsei interacţiuni între cetăţeni şi poliţişti, în calitate de coautori ai siguranţei publice. Această filosofie se bazează pe convingerea că identificarea şi diminuarea factorilor care favorizează criminalitatea depinde de instituirea unor forme noi de relaţii între poliţie şi persoanele din comunitate, care să permită acestora din urmă participarea activă la stabilirea priorităţilor activităţii poliţiei şi implicarea ei in eforturile de ameliorare a calităţii vieţii.

Rolul poliţistului care activează în domeniul relaţionării cu comunitatea se diferenţiază de cel al poliţistului tradiţional prin aceea că nu se mai ocupă în exclusivitate de combaterea criminalităţii ci îşi consacră o mare parte a timpului sau informării cetăţenilor cu privire la misiunile poliţiei.

Relaţiile comunitare presupun un proces de comunicare în dublu sens, care să exprime atât punctul de vedere al poliţiei cât şi al membrilor comunităţii în rezolvarea unor probleme de interes comun.

Responsabilităţile în domeniul controlului social trebuie împărţite între comunitate şi poliţie, aceasta din urmă reprezentând doar un element esenţial în cadrul unui sistem general care asigură menţinerea şi respectarea valorilor morale.

Eficientizarea activităţii unităţilor de poliţie necesită împărţirea responsabilităţilor acestora în domeniul respectării legii cu colectivităţile în care activează şi adoptarea unor strategii de acţiune care să faciliteze participarea lor activă la îndeplinirea obiectivelor comune. O poliţie modernă trebuie să sprijine şi să coordoneze, să pună în valoare capacitatea de autoapărare a comunităţii.

Activitatea poliţistului în cadrul relaţiilor poliţie-comunitate se axează pe întreţinerea şi revitalizarea unor raporturi interumane în cadrul comunităţii şi asigură o intervenţie operativă şi eficientă împotriva faptelor antisociale şi a autorilor acestora. În consecinţă, s-a conturat un nou concept şi anume acela de "poliţie de proximitate", care reprezintă de fapt un parteneriat între poliţie ca instituţie care realizează menţinerea ordinii şi liniştii într-o societate, veghind la respectarea valorilor morale ale acesteia pe de o parte, iar de cealaltă parte chiar comunitatea respectivă în calitate de beneficiar al ordinii menţionate, dar şi de contribuabili la menţinerea acestora.

Poliţistul de proximitate îşi dedică activitatea consilierii şi informării cetăţenilor cu privire la prevederile unor acte normative, la modalităţile prin care aceştia pot evita să devină victimele unor infracţiuni sau autori ai unor fapte penale, avînd în acelaşi timp şi abilităţi de cercetare, documentare şi rezolvare a unor fapte penale.      

 

Obiective

Responsabilizarea poliţiştilor pe un teritoriu determinat:

Rolul central al poliţistului de proximitate, capacitatea sa de iniţiativă la care se face apel, comunicarea pe care trebuie să o stabileasca cu publicul, toate acestea au condus la introducerea în cadrul poliţiei a unor noi metode de lucru şi organizare. Politistul de apropiere îşi exercită, prin natura sa, activitatea zilnică şi responsabilitatea pe un teritoriu bine determinat (un cartier, o stradă).

În acest sens, poliţiştii de proximitate (apropiere) au fost desemnaţi din rândul poliţiştilor cu experienţă care dispun de reale capacităţi de comunicare cu publicul.


Anticiparea evenimentelor :

Un lucru esenţial este acela că poliţistul de proximitate nu se foloseşte de mijloace represive pentru a obţine informaţia şi prognozează evenimentele faţă de care intervine prin mijloace necoercitive. Trebuie spus faptul că nu vor putea fi evitate niciodată toate situaţiile care impun folosirea forţei, însa poliţia de proximitate urmăreşte tocmai reducerea acestui gen de intervenţie, punând accentul pe convingerea individului. Printr-o buna cunoaştere a situaţiei operative din sectorul de competenţă, printr-o evaluare permenentă a riscurilor care se manifestă, putem în bună măsură să prevenim, chiar să acţionăm înaintea producerii evenimentului nedorit.

 
O poliţie prezentă mai mult în mijlocul publicului:

Acest obiectiv îndrăzneţ este o dorinţă mai veche insistentă şi legitimă a cetăţenilor fiind justificată mai ales de faptul că există cartiere sau zone unde absenţa poliţiştilor sporeşte sentimentul de insecuritate. Tocmai de aceea prezenţa poliţiştilor, mai ales în zonele şi la orele în care riscul de agresiune se manifestă evident, are o dublă funcţie şi anume determină o sporire a încrederii cetăţenilor în poliţie şi permite, în acelaşi timp, o mai bună cunoaştere a situaţiei operative, de care se va ţine cont la repartizarea în teren a efectivelor (în funcţie de harta criminalităţii pentru fiecare zonă).


Relaţii cu cetăţenii bazate pe încredere:

Poliţia de proximitate, conştientă de faptul că reuşita depinde de calitatea relaţiilor cu populaţia, ia toate măsurile necesare pentru ca primirea publicului să se facă în condiţii cât mai bune, respectând intimitatea cererii, în acelaşi timp asigurând operativitate în rezolvarea acestora, acordând o atenţie deosebită persoanelor mai vulnerabile, care pot deveni mai uşor victime (copii, victime ale violenţei intrafamiliale, ale agresiunilor sexuale, persoanelor în vârstă, turiştilor străini, etc.).

 
Cooperarea cu alte instituţii:

Plecând de la ideea de parteneriat, toate instituţiile începând cu familia, şcoala, biserica, serviciile sociale şi grupurile comunitare şi terminând cu poliţia sunt elemente esenţiale ale unui sistem general care asigură menţinere şi respectarea valorilor morale, ele trebuind să acţioneze concret pentru menţinerea ordinii într-un stat de drept. În vederea realizării unui parteneriat benefic pentru ambele părţi, se vor încheia protocoale de colaborare cu toate instituţiile cu atribuţii în domeniul menţinerii climatului de siguranţa publică, respectiv Primării, Garda Financiară, Protecţia Consumatorului, Inspectoratul de Sănătate Publică, etc.

 

Direcţii de acţiune

Misiunile poliţiei de proximitate sunt definite în funcţie de nevoile cetăţenilor

Poliţia trebuie să cunoască foarte bine aceste nevoi pentru a fi capabilă să le soluţioneze.

Formele care periclitează securitatea publică, cauzele şi condiţiile favorizatoare variază de la un cartier la altul şi evoluează de-a lungul timpului.

La fel trebuie să evolueze şi metodele de combatere a acestor acte.

Eficacitatea în acest domeniu cere să fie îndeplinite patru exigenţe majore:

1. îmbunătăţirea sentimentului de siguranţă în comunitate printr-o prezenţă proactivă a poliţiştilor de proximitate în zonele de responsabilitate, concomitent cu conştientizarea şi implicarea cetăţenilor în derularea unor proiecte de security marketing;

2. cunoaşterea populaţiei şi a problemelor cu care aceasta se confruntă, inclusiveprin identifcarea şi relaţionarea cu persoanele cunoscute ca formatori de opinie, lideri politici, ziarişti, alte categorii de personae ce pot reprezenta repere în influenţarea pozitivă a cetăţenilor;

3. promovarea atribuţiilor poliţiei de proximitate, implicarea în identificarea şi soluţionarea problemelor de interes comunitar în scopul creşterii gradului de încredere al cetăţenilor în activitatea poliţiei;

4. o poliţie care să colaboreze cu toate instituţiile care au atribuţii pe linia securităţii publice.

 

Atribuţii

  • Realizează cunoaşterea populaţiei, sub aspectul numărului locuitorilor, structurii, obiceiurilor şi tradiţiilor cu caracter local, domiciliului şi reşedinţei;
  • Este prezent în fiecare zi minim 6 ore pe jos în cartier pentru ca cetăţenii să îl poată aborda;
  • Stabileşte contacte permanente cu administratorii asociaţiilor de proprietari, factorii responsabili din cadrul unităţilor de învăţamânt, societăţilor comerciale, organizaţiilor neguvernamentale, administraţiei publice locale pentru identificarea factorilor de risc privind ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului şi stabilirea măsurilor comune de prevenire şi combatere a faptelor antisociale;
  • Participă la şedinţele asociaţiilor de proprietari şi la alte evenimente din cartier;
  • Consiliază cetăţenii care fac parte din categoriile cu grad înalt de risc din punct de vedere al victimizării;
  • Mediază şi rezolvă amiabil conflictele interumane;
  • Formează sau participă la ateliere, care au ca obiect de activitate imbunătăţirea siguranţei publice şi personale;
  • Receptează problemele populaţiei şi împreună cu instituţiile abilitate stabilesc măsuri pentru rezolvarea acestora;
  • Atrage şi mobilizează cetăţenii în derularea unor programe de prevenire a criminalităţii în cartiere pe bază de voluntariat;
  • Rezolvă reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor, ce nu au caracter penal şi nu presupun aplicarea de sancţiuni contravenţionale, care privesc:
    • stări conflictuale;
    • tulburarea liniştii publice în unităţtile de învăţământ, asociaţii de locatari, societăţi comerciale, etc.;
    • fapte antisociale ale căror victime sunt persoane cu probleme sociale (minori, bătrâni, persoane cu handicap sau afecţiuni neuropsihice, etc);

Celelalte sesizări şi reclamaţii ale cetăţenilor, din competenţa formaţiunilor de ordine publică, vor fi soluţionate de către ofiţerii din cadrul birourilor sau şefii sectoarelor de siguranţă publică.

  • Colaborează cu mass-media pentru ameliorarea siguranţei publice;
  • Efectuează acte de constatare şi sancţionare numai în cazul infracţiunilor şi contravenţiilor flagrante;
  • Întreţine permanent relaţii de colaborare cu poliţiştii din formaţiunile operative privind evoluţia situaţiei operative din sectorul de activitate, ţine zilnic evidenţa evenimentelor înregistrate şi prezintă conducerii rapoarte privind activităţile desfăşurate, problemele cu care se confruntă populaţia şi propuneri de îmbunătăţire a muncii;
  • Zilnic analizează evenimentele înregistrate în sectorul de responsabilitate, pe care le prezintă şefilor şi le evidenţiază pe harta criminogenă.

 

Poliţişti de proximitate - Zone de responsabilitate

Municipiul Rm.Vâlcea

Municipiul Drăgăşani

Oraşul Băbeni

Oraşul Băile Govora

Oraşul Băile Olăneşti

Oraşul Bălceşti

Oraşul Berbeşti

Oraşul Călimăneşti

Oraşul Horezu

Oraşul Ocnele Mari

Staţinea Voineasa